Autor Adrian Vascu
Conform noului Cod fiscal, intrat în vigoare anul acesta, data limită pentru plata primei tranșe a impozitului pe clădiri, dar și – acolo unde este cazul – pentru depunerea declarațiilor privind clădirile deținute și a rapoartelor de evaluare aferente, este 31 martie. De altfel, este data la care, în mod tradițional, s-a plătit această primă tranșă.
”Pe surse”, ca să folosesc un termen jurnalistic, se vehiculează că diferite persoane și grupuri încearcă să convingă în prezent Guvernul să amâne acest termen până la 30 iunie.
Din experiențele pe care le-am trăit cu toții recent, am văzut că este foarte posibil ca printr-o ordonanță de urgență să modificăm ceea ce părea de nemodificat. Dacă de la nivel de Prim-ministru sau de ministru se cere acest lucru, orice este posibil.
Pe fond, ne aflăm aproape de mijlocul lunii martie și mai sunt două săptămâni din “timpul regulamentar de joc”. După această dată, conform regulilor actuale, nu se mai depun declarații, iar contribuabilii care nu și-au exercitat dreptul de a depune raport de evaluare pentru stabilirea valorii impozabile vor plăti o cotă majorată de impozit, care este de 5% în cazul persoanelor juridice și de 2% în cazul persoanelor fizice.
Cine vrea schimbarea?
Probabil majoritatea, dacă nu chiar toți actorii implicați în acest proces și-ar dori ca termenul de 31 martie să fie prelungit. Astfel, discutăm despre: contribuabili, autorități locale prin departamentele de impozite și taxe locale, evaluatori autorizați, primari – mulți aflându-se înaintea unei campanii electorale, personal de execuție din cadrul ministerelor decidente, secretari de stat și miniștri, precum și diverse grupuri de lobby, cu priză la autorități, care susțin vehement diverse idei, multe nefiind fundamentate corespunzător.
Pro și contra
Argumentele celor care susțin amânarea termenului sunt unele mai mult, altele mai puțin justificate. Să le analizăm pe rând:
(1) Codul fiscal a venit cu multe noutăți și diseminarea acestora a fost dificilă. Corect, dar Codul fiscal a fost aproape tot anul trecut în dezbatere publică, iar termenul limită de 31 martie a fost prevăzut cu multă vreme înainte de intrarea în vigoare a acestuia, astfel încât toți cei interesați puteau fi informați. Puteau – și trebuiau – fi făcute mai multe eforturi de comunicare a schimbărilor și noutăților dar, pe de altă parte, necunoasterea legii nu este niciodată o scuză.
(2) Startul s-a luat practic la jumătatea lunii ianuarie, pentru că normele de aplicare ale Codului fiscal au fost publicate târziu după începutul anului. Un al doilea set de norme a fost adoptat abia pe 11 martie (!), aducând atât simplificări cât și, din păcate, alte neclarități sau prevederi care complică sarcina contribuabililor.
(3) Autoritățile locale nu au fost pregătite corespunzător, nici din perspectiva programelor informatice, nici prin înțelegerea unitară a noilor prevederi, ceea ce a condus, cu un efect de bulgăre, la un nivel și mai ridicat de confuzie în mintea contribuabililor.
(4) Contribuabilii au avut și au în continuare neclarități în special în zona utilizării mixte, neînțelegând unde se încadrează și ce au de făcut. În continuare există diferențe între cei care au o suprafață delimitată și cei care nu au o suprafață delimitată rezidențial/nerezidențial, având încadrări fiscale distincte pe un criteriu irelevant.
(5) Unii dintre evaluatorii autorizați au declarat că nu mai au disponibilitate să realizeze rapoarte de evaluare până la termenul limită de 31 martie. Aceasta nu ar fi o problemă, deoarece există mulți alții care pot și au timp să facă aceste evaluări. Pe siteul www.anevar.ro există o listă cu peste 1400 astfel de evaluatori autorizați din toată țara. Lista este actualizată în permanență.
(6) Autoriățtile locale nu vor avea capacitatea să proceseze toate declarațiile de impunere dacă ele vor fi depuse în număr mare la sfârșitul perioadei legale. Corect, de aceea contribuabilii ar trebui să se grăbească și să solicite cât mai curând rapoarte de evaluare acolo unde este cazul și să depună declarațiile aferente.
(7) Formularul de declarație realizat de către Ministerul Dezvoltării este dificil de completat, atât din punct de vedere al formei “încâlcite” a acestuia, cât și din cauza volumului de date solicitate, care necesită o sesiune de pregătire a contribuabililor doar în acest scop.
(8) 30 iunie fiind jumătatea anului, prima tranșă a impozitului ar fi asimilată primei jumătăți de an, ceea ce dă o logică selectarii acestei date. Aceasta nu ar fi fost deloc o propunere rea dacă se făcea, așa cum era normal, în timpul perioadei de dezbatere publică a Codului. Pe de altă parte, amânarea termenului “dă peste cap” ordinea stabilită de Codul fiscal și de Codul de procedură fiscală și nu există nicio garanție că în apropierea termenului limită rezultat în urma amânării nu va exista o nouă cerere de prelungire.
Ce știm sigur la acest moment, conform datelor oficiale din Baza de informații fiscale (BIF) administrată de Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România (ANEVAR), este că, până în prezent, au fost realizate nu mai puțin de 50.000 de rapoarte de evaluare pentru un numar de 78.000 de clădiri. Peste 41.000 dintre acestea aparțin persoanelor fizice, fiind clădiri nerezidențiale și mixte, și puțin peste 37.000 aparținând persoanelor juridice.
Luând în calcul cifrele generoase de mai sus este clar că nu există dificultăți în zona evaluatorilor autorizați, cu condiția ca aceștia să fie solicitați de către contribuabili în timp util. Sunt de acord cu faptul că unii dintre ei sunt ocupați până la refuz, dar există numeroși alții care au disponibilitate, prin urmare acest motiv nu poate fi invocat în susținerea amânării.
După cum se observă, în ambele perspective există argumente de susținere puternice. Prelungirea termenului pare a satisface pe toata lumea. Din punctul meu de vedere, oricare dintre variante este posibilă cu condiția să fie asumată pe baza unor argumente profesionale și de fond. Ce imi doresc însă este ca Guvernul, dacă va aproba schimbarea, să nu se bazeze pe petiții zgomotoase pline de argumente superficiale și cifre inexacte, ci pe argumente indubitabile și asumate transparent.
Altfel, chiar dacă decizia prelungirii e cea mai simplă și toată lumea ar fi bucuroasă, “generatorii” acestei schimbări vor înțelege că pe baza demersului lor superficial s-a realizat ușor o modificare importantă și vor proceda și pe viitor la fel, pentru că s-a creat un precedent, sau, mai rău, s-a continuat cu același mod de abordare a situațiilor din anii anteriori. Am răspunde la interese strict punctuale și neconvergente, în dauna implementarii unui mod sănătos de raportare la lege și la respectarea acesteia. Iar predictibilitatea pe care o cere de atâta timp întreg mediul de afaceri ar fi, încă o dată, ignorată. Poate ar fi momentul să schimbăm ceva din mentalitățile vechi conform cărora în loc să respectăm reguli, găsim o cale să le modificăm astfel încât să ne fie bine.
Sincer, aș aprecia mai mult o decizie fermă și asumată, deși nepopulară, decât o acceptare cu ușurință a unor argumente de fațadă, chiar dacă aceasta din urmă ar fi aplaudată pe termen scurt. Cred că guvernul tehnocrat actual ar trebui să urmarească să câștige ”războiul” și nu o victorie facilă de etapă. Să vedem ce va fi.