Veridice 651: Pacientul România nu se simte prea bine

Așa cum aminteam și în episodul precedent, au apărut la orizont creșterile de taxe și impozite în contextul gestionării bugetului țării din ce în ce mai îndatorat. Estimările de venituri nu s-au confirmat iar cheltuielie, ca întotdeauna, au avut tendința de creștere. Era, așadar, extrem de previzibil că se va ajunge la momentul în care va trebui ceva făcut. Pacientul România se află în afara limitelor admisibile ale analizelor sale. Așa că este firesc, dacă poți să acționezi prin resursele tale și neforțat de nimeni, să repari ce nu este în regulă, și cât timp se mai poate. Căci, dacă nu, intervin alții și îți spun ce să faci. Adică ce e bine pentru ei și apoi pentru tine. După cum știm, unele voci spun că deja la noi acest lucru se întâmplă.

 

 

De fapt unde ne aflăm. Continuăm acest ciclu în care politicienii și administrațiile greșesc. Apoi cetățenii și privații sunt buni de plată, chiar cu riscul falimentului – fie personal, fie de companii mai mici sau mai mari. Iar dacă am fi depășit bugetul pentru că am construit 10 autostrăzi noi în România nu ar fi fost nicio problemă. Valoare adăugată a unei infrastructuri corespunzătoare se va resimți în economie. Nu sunt bani aruncați pe geam. Din păcate, nu asta s-a întâmplat, iar acum suntem într-o situație imposibilă.

Pacientul România nu se simte prea bine
Cercul vicios:

  • Statul greșește
  • Cetățenii & privații sunt buni de plată
  • Problema:
    – doar cheltuieli
    – prea puține investiții
    => zero valoare adăugată
    zero creșteri încasări la buget

 

Companiile au trecut în ultimii 10 ani prin valuri de probleme din ce în ce mai grave. Forța de muncă activă și calificată continuă să plece din țară. Tinerii care totuși rămân în țară provin dintr-un sistem de educație deficitar, lăsând întreaga responsabilitate de formare în seama și pe cheltuiala firmelor. Codul fiscal este modificat de azi pe mâine și în sensuri cu totul surprinzătoare, de multe ori cu totul absurde, nepredictibile și fără un efect anticipat stabilit înaintea adoptării măsurilor.

Pacientul România nu se simte prea bine
Problemele companiilor

  • Exodul puterii de muncă
  • Sistem educațional depășit
  • Cod fiscal instabil, contradictoriu,
    chiar absurd și lipsit de
    estimări realiste ale impactului

 

Pandemia a generat șocuri puternice în economie, o etapă căreia multe companii nu i-au supraviețuit, altele abia rezistă. Inflația începută în pandemie a explodat odată cu războiul de la granițe, iar companiile nu reușesc să țină ritmul devalorizării banilor – nici în creșterea prețurilor, nici în creșterea salariilor. Mulți și-au găsit adăpostul în posturi plătite de stat, ceea ce a îngreunat bugetul și a redus accesul la forța de muncă al companiilor private. Peste un million de bugetari consumă lunar o mare parte din bugetul țării.

Pacientul România nu se simte prea bine
Problemele companiilor

  • Șocurile pandemiei
  • Șocurile inflaționiste
  • Șocurile războiuluimulți și-au găsit adăpostul la stat
    => îngreunarea bugetului
    reducerea forței de muncă disponibile privatului

 

Astfel nici la capitolul competivității nu stăm deloc bine din cauza unor costuri speciale. De exemplu, costul birocrației, cel instabilității fiscale, costul legislației prost făcute și mereu în schimbare, costul lipsei de infrastructură, a finanțării din cauza riscului de țară, costul imposibilității de anticipare a următorilor ani. Și lista continuă cu foarte multe alte probleme care consumă resurse majore și macină din capacitatea companiilor de a crește valoarea produselor și serviciilor lor sau de a-și consolida veniturile.

Pacientul România nu se simte prea bine
Problema competivității

  • Costuri speciale de România
    – birocrație
    – instabilitate fiscală
    – legislație deficitară și instabilă
    – lipsă infrastructură
    – risc de țară (cost finanțare)

 

Avem așadar un buget apăsat de cheltuieli care, pentru a rămâne în limitele europene de deficit, face eforturi majore pentru că veniturile existente nu suportă toate aceste cheltuieli. Desigur, prima idee este să mărești veniturile adică birurile pe afaceri și oameni. Dar aici lipsește cu desăvârșire și inventivitatea și adaptarea la realități. În loc să găsim soluții mai bune de colectare, poate chiar prin micșorarea unor cote de impozitare, noi anunțăm aceleași banale măriri de taxe. Și măcar dacă ar fi acestea soluția. Dar sunt mai degrabă teoretice și populiste iar efectul în buget nu se va vedea.

 

E momentul evaluării hățișului legislativ și al hățișului de agenții și posturi la stat care reprezintă una dintre pietrele cele mai grele care atârnă de bugetul României. Rămân la ideea că toți oamenii profesioniști pe care îi are statul să fie păstrați și să fie plătiți. Și, bineînțeles, să fie lăsați să își aducă aportul acolo unde trebuie. Iar dacă pe alocuri mai există zone în care incompetenți câștigă mult și sub ei nu au loc decât alți incompetenți, este momentul pentru o rapidă curățenie. Toată lumea spune că este imposibil pentru că fiecare este pila cuiva și de aceea mai bine creștem taxe decât să dăm oameni afară. Realitatea ne arată că într-adevăr schema e în continuare foarte mare și nu se preconizează măsuri în acest sens.

Pacientul România nu se simte prea bine
Soluțiile sunt complicate

  • Clarificarea legislativă
  • Simplificarea organigramelor
  • Păstrarea profesioniștilor
  • Eliminarea incompetenților

 

Acum a venit nota de plată. Soluția celor care au creat problema? Oamenii și privații să mai strângă cureaua. Dar inflația nu este creată de privați. Lipsa de infrastructură educațională, medicală sau de transport nu este cauzată de privați. Exodul românilor nu este generat de privați. Niște decizii luate cu gândul la contribuabili ar putea fi, paradoxal, parte din soluția problemei acute de astăzi. Prin urmare, cine ar trebui să strângă cureaua? Măcar o dată în 30 de ani ar putea să și-o asume cei care au creat problema, nu victimele lor. Și apoi să acționeze.

 

Lipsa de competență este din ce în ce mai evidentă. Decalajul între ce ar trebui făcut și ce se face este din ce în ce mai greu de suportat. Cel mai grav este că nici măcar nu înțeleg consecințele faptelor lor. Ne oprim aici pentru astăzi. În ediția viitoare revenim cu noi teme veridice. Până atunci, ținem legătura pe pagina Adrian Vascu de pe Facebook, Youtube și în aplicațiile mobile din Google Play și Apple Store. Vă doresc multă sănătate!

 

Despre Educație:

 

Provocările prezentului:

Leadership:

Noul An:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: