Veridice 608: O viață pierdută în comparabile

Publicat în de

Încă de mici învățăm să ne comparăm. Cine a primit mai mult, ce au ceilați și nu avem noi, cine este mai bun sau mai ascultător sau ia note mai bune. Copiem modelul de la părinți pentru că și ei se compară cu ceilalți adulți. Mai mult, părinții ne-au atras atenția dintotdeauna la cum ne comparăm cu copiii neamurilor, vecinilor, prietenilor.

 

 

În profesia mea de evaluator, una dintre metodele de evaluare se numește comparația de piață prin care bunul este evaluat prin prisma altor bunuri similare care au fost tranzacționate sau oferite spre vânzare recent. Pe acestea le numim „comparabile”. De exemplu, evaluăm o mașină rulată în funcție de alte mașini similar care au fost tranzacționate de curând.

O viață pierdută în comparabile

Despre comparabile

  • Metodă de evaluare
  • Comparația de piață
    > bunuri similare tranzacționate

 

Însă niciodată nu avem acces nelimitat la toate detaliile comparabilei. Prin urmare, nu o putem evalua în profunzime pentru a ne asigura că este o comparabilă adecvată. Cam așa se întâmplă și când ne comparăm cu ceilalți. Nu deținem toate informațiile. Nu știm realmente ce comparăm. Dar instinctiv întotdeauna alegem unghiul din care altcineva are mai mult ca noi. Pentru că așa am fost modelați de mici.

O viață pierdută în comparabile

Insuficiente date

  • Acces limitat la detalii
  • Nu putem evalua în profunzime
    => comparabile inadecvate
  • Comparația cu ceilalți este inutilă
  • Nu știm ce comparăm
  • Focus exclusiv și limitat pe
    ceea ce au alții și nu avem noi

 

Sigur, iarba vecinului este întotdeauna mai verde. De ce? Poate pentru că și-a pierdut job-ul și acum, printre interviuri, se calmează îngrijinând gazonul. Sau poate pentru că plătește un specialist care se ocupă de grădină. Motiv pentru care merge la restaurant doar de 2 ori pe an. Sau pur-și-simplu îi face plăcere să lucreze în grădină când noi stăm la o cafea cu prietenii. Sau poate pentru că așa vedem noi indiferent cum ar fi ea de fapt.

 

Educația care începe din familie ne înconjoară de acțiune bazată de comparare. (carton 3) Mereu urmărim acel „ceva” ce au sau au făcut alții. Ce casă au, ce mașină, ce haine, cât pământ, ce recoltă, ce studii, ce funcție, ce relații, cât noroc, ce …orice. Toate acestea sunt însemne de status în societate. Însă sunt efectele unei vieți care își transformă potențialul individual în realitate sau sunt achiziții punctuale destinate depășirii și impresionării celorlalți?

O viață pierdută în comparabile

Comparația începe din copilărie

  • „Ceva” ce au / au făcut alții
  • Casă, mașină, haine
  • Pământ, recoltă, grădină
  • Studii, funcție, relații
  • Noroc, baftă, beneficii

 

Dacă analizăm atent, noi trăim pentru a ne compara, NU ne comparăm pentru a trăi. Din acest motiv nivelul maxim cu care ne mulțumim îl considerăm puțin peste comparabila aleasă și departe de cea mai bună versiune a noastră. Singura comparație care contează este cea cu noi înșine.

O viață pierdută în comparabile

Problema comparației

  • Trăim pentru a ne compara
    NU ne comparăm pentru a trăi
  • Maxim = puțin peste ce au realizat alții
    DAR departe de cea mai bună versiune a noastră

 

Imitația altora este comportamentul cel mai la îndemână, dar deloc ceea ce avem noi nevoie. Pentru că nu este idealul nostru. Este idealul altcuiva. Și noi îl alergăm, nu pentru fericirea noastră, ci din cauza unui program adânc inserat în ADN-ul nostru care ne ține prizionieri unui obiectiv mărunt – respectiv de a-l întrece pe celălalt. Și uite așa, de la o întrecere la următoarea, suntem din ce în ce mai departe de noi înșine.

O viață pierdută în comparabile

Problema comparației

  • Este la îndemână să-i imităm pe alții
    deloc cee ace avem noi nevoie
  • Alergăm idealurile altora
  • Ne îndepărtăm de fericirea noastră
  • Prizonieri unui obiectiv mărunt
    > să-i întrecem pe alții
    => mereu mai departe de noi înșine

 

Însă ne ia ceva să ne dăm seama. Pentru în goana după obiectivele altora, reușim totuși să acumulăm status. Acum alții se uităm la noi pentru a identifica comparabile pe care vor să le depășească. Din păcate pentru ei, au ales o comparabilă sau alta fără să știe că în spatele oricăreia dintre ele nu este fericirea. Nici a ta, nici a lor.

O viață pierdută în comparabile

Iluzia comparației

  • În goana după obiectivele altora
    > acumulăm status
    => devenim o comparabilă pentru alții
    însă niciodată o sursă de fericire

 

Irosim resurse enorme de timp și viață, doar să întrecem comparabila. Nimic nu este constructiv în această operațiune. De aici și lipsa cronică de bucurie sinceră pentru realizările altora. Ea nu există decât declarativă. În interior nu are cum să fie pentru că un rezultat bun al comparabilei este considerat un eșec al nostru. Și o nouă luptă pentru a-l depăși.

O viață pierdută în comparabile

Toxicitatea comparației

  • Irosim resurse timp + viață
    doar să întrecem comparabila
  • Proces distructiv
    => lipsa cronică de bucurie sinceră
    pentru realizările altora
    > orice rezultat bun al altora
    este un eșec al nostru
    o nouă luptă pentru depășire

 

Dacă nu ieșim din acest cerc vicios vom rămâne niște triști în continuare, cu etern actualizată baladă a Meșterului Manole care își caută și el comparabila să o zidească pentru ca ceea ce a construit să stea în picioare. Vă propun să abandonăm falsele comparabile și să ne investim întreaga energie în singura comparabilă care contează – cea mai bună versiune a noastră.

O viață pierdută în comparabile

Ieșirea din cercul vicios

  • Abandonarea comparabilelor externe
  • Reîntoarcerea către sine pentru
    a găsi propriile idealuri
    => comparabile autentice

 

Ne oprim aici pentru astăzi. În ediția viitoare revenim cu noi teme veridice. Până atunci, ținem legătura pe pagina Adrian Vascu de pe Facebook, Youtube și în aplicația mobilă din Google Play și Apple Store. Vă doresc multă sănătate!

 

—

Impozitare Clădiri 2022:

—

Noul An:

—

Lider Autentic :

—

Noul Leadership:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: