Ne apropiem de mijlocul anului și deocamdată nu știm cu certitudine ce fel de impozitare se va aplica în România de anul viitor. Impozitul pe venitul gospodăriilor, un subiect apărut recent și care a generat o multitudine de reacții în spațiul public, este doar un scenariu de lucru, venit la pachet cu tot felul de propuneri discutabile.
Bunăoară, odată cu noul sistem de impozitare, românul va trebui să primeasca în viața lui și pe “consultantul fiscal” arondat de Fisc, o noutate absolută, care a provocat imaginația contribuabililor. Cu riscul de a fi criticați de oficialii de la Ministerul de Finanțe, așa-zisul “consultant fiscal”este o aberație în peisajul fiscal autohton. De ce? Denumirea acestuia nu este corectă, având în vedere că se suprapune peste o denumire existentă deja într-un act normativ care reglementează activitatea de consultanță fiscală. Da, avem în România consultanți fiscali, în sensul strict al legii. Îi regăsim în corpul profesional special constituit – Camera Consultanților Fiscali – care nu numără în prezent mai mult de 5.000 de membri. Întrucât necesarul de consultanți va fi de peste 30.000, conform declarațiilor autorităților, aceștia vor fi selecționați dintr-o bază mai largă decât cea prevăzută astăzi în legislația consultanților fiscali, de aceea credem că cele două denumiri nu ar trebui să se suprapună. Mai aproape de sensul activității pe care noii specialiști o vor presta ar fi, de exemplu, denumirea de “consultanți finanțe personale”.
Cel mai probabil, ei nu vor fi aleși din rândul contabililor, ci din rândul
actualilor funcționari din cadrul ANAF, după găsirea unei formule legale de evitare a incompatibilităților.
Ce va face acest consultant? La articolul 122 din draftul de act normativ privind impozitul pe venit se prevede: (1) Pentru fiecare gospodărie din România, consultantul fiscal va completa declaraţia de venit global în numele membrilor gospodăriei, pe baza documentelor justificative furnizate de reprezentantul gospodăriei, care răspunde pentru îndeplinirea obligaţiilor gospodăriei faţă de autorităţile publice până la data de 25 mai a anului fiscal următor celui în care s-au realizat veniturile.
Iar pentru calculul venitului impozabil se vor acorda deduceri, de exemplu, vor fi deduse abonamentele la fitness, biletele la teatru și la spectacole, tratamentele balneo-climaterice, asigurarea pentru casă și mașină ori diverse reparații din gospodărie, ca să enumerăm doar câteva. Toate bune, dar nu știm niciun alt detaliu. Dumneavoastră v-ați gândit la un plafon maximal, în cazul spectacolelor, să zicem? Ce sumă ar putea să treacă legiuitorul în normele de aplicare a acestei legi, având în vedere că recreerea și cultura reprezintă doar 3,9% din cheltuielile de consum ale unei persoane, potrivit datelor oficiale? În lipsa unor alte repere în afara celor publicate de Institutul Național de Statistică, știm doar că românii alocă 25 de lei pe lună pentru această categorie. Pe aceeași logică, cât s-ar putea deduce dintr-un tratament la băi, dacă ne gândim că sănătatea reprezintă doar 4,6% din cheltuielile de consum, adica 30 de lei pe lună? Se vor lua în calcul și biletele cumpărate pentru asemenea servicii în străinătate? Cine va stabili toate aceste lucruri?
În lipsa unui răspuns, singura soluție este o consultare publică autentică, iar toți românii ar trebui să fie conștienți că și de ei depinde punerea la punct a noului IVG, după ce proiectul Codului Economic va fi supus dezbaterii publice. Și poate după atâtea adoptări pe repede înainte ale unor legi importante pentru peisajul fiscal, Guvernul va promova legea de modificare a Codului fiscal cu 6 luni înainte de intrarea în vigoare a acesteia.