Despre una dintre erorile cuprinse în noile norme ale codului fiscal

Autor Adrian Vascu

Zilele acestea se află în dezbatere publică, urmând să fie aprobate, normele modificate ale codului fiscal. Justificarea acestor modificări a fost dată, printre altele, de repararea unor erori din cadrul unor exemple legate de impozitarea terenurilor, precum și de necesitatea unor prevederi mai clare referitoare la utilizarea mixtă.

Din păcate însă, textul prezentat analizei publice a ajuns să conțină și modificări care sunt de natura sa încurce modul de lucru al autorităților locale, și așa neunitar.

Un exemplu de eroare legislativă este reprezentat de modificarea propusă pentru pct. 39 din normele actuale în vigoare. Astfel, în varianta curentă a pct. 39 alin 2 se precizează:

„În vederea stabilirii impozitului pe clădiri, rapoartele de evaluare se depun în copie, la organul fiscal local, ca anexă la declarația contribuabilului, până la primul termen de plată din anul de referință”

În varianta propusă de norme apare:

“În vederea stabilirii impozitului pe clădiri, raportul de evaluare/reevaluare, întocmit în intervalul 2013-2014 și înregistrat în situațiile financiare, în perioada 2013-2014, se depune în copie la organul fiscal, ca anexă la declarația contribuabilului, până la primul termen de plată din anul de referință”

Norma nu aduce nici o clarificare. Din contră, este plină de afirmații incorecte și care vor induce în eroare. Astfel:

Denumirea corectă este raport de evaluare. Nu există în lege noțiunea de raport de reevaluare.
În codul fiscal se vorbește în cazul persoanelor juridice despre evaluarea realizata în ultimii 3 ani. În norme apar doar doi ani: 2013 și 2014. Cum se va aplica practic aceasta prevedere? Pentru cei care nu sunt familiarizați cu subiectul, fac precizarea ca raportul de evaluare realizat în anul 2013 are, cel mai probabil, ca dată a evaluării 31.12.2012. Și că nu putea fi înregistrat în situațiile financiare oricând, ci doar la închiderea bilanțului. Similar, rapoartele întocmite în 2014 au cel mai probabil ca dată a evaluării 31.12.2013. Prin urmare, din textul de lege lipsesc rapoartele de evaluare realizate în anul 2015 care, cel mai probabil, au ca data a evaluării 31.12.2014.
Aceste rapoarte de evaluare au fost realizate pentru raportare financiară și au evaluat întreaga clasă de active. Acest lucru inseamnă că valoarea a fost estimată pe fiecare număr de inventar din contabilitatea firmelor, existând foarte multe situații în care o clădire era înregistrată pe mai multe numere de inventar (cazuistica este extrem de larga). De exemplu amintesc situațiile in care elevatoarele sau elemente de modernizări sau extinderi ale clădirilor au fost înregistrate ca numere de inventar distincte.
Rapoartele de evaluare pentru raportare financiară nu au determinat valoarea fiscală a clădirilor!. Ele au determinat valorile de piață sau valorile juste, iar companiile și-au determinat valoarea de inventar, care era de fapt valoarea fiscală. Ce vor face autoritățile locale cu acest raport de evaluare? Cum vor identifica valorile impozabile din rapoartele de evaluare reprezentanții autorităților locale? La ce vor folosi informațiile din rapoarte?

Prevederile din codul fiscal, dublate de norme, erau foarte clare:

Dacă firmele nu realizează un nou raport de evaluare vor rămâne cu aceeași valoare fiscală înregistrată deja la autoritățile locale (ce rost mai are să soliciți rapoartele de evaluare anterioare din care, așa cum spuneam anterior, nici nu rezultă direct valoarea impozabilă?)
Companiile care optau pentru raport de evaluare, îl solicitau unui evaluator autorizat, acesta urmând să fie întocmit conform standardelor de evaluare în vigoare la data evaluării.
Companiile care au înregistrat rezultatele ultimei evaluări la 31.12.2012 pot să realizeze un raport de evaluare conform noilor reguli, pentru a evita creșterea cotei de impozitare.
În concluzie, această măsură va îngreuna inutil atât efortul contribuabililor, cât și misiunea autorităților locale. Nu este clar care a fost intenția de reglementare, dar formularea denotă necunoașterea aspectelor semnalate mai sus, ceea ce – pentru al doilea set de norme, emis cu doar o lună înainte de data finală până la care contribuabilii trebuie sa își prezinte situația și rapoartele – este absolut de neînțeles. Și e păcat. Voi ce credeți?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: