Multe dintre fostele companii de stat care au trecut cu mulți ani în urmă prin procesul privatizării se confruntă și în prezent cu această problemă.
Istoricul. La data semnării contractelor de privatizare nu erau obținute titlurile de proprietate asupra terenurilor care aparțineau intreprinderilor vizate. În aceste condiții, contractele de privatizare conțin clauze conform cărora, odată ce terenurile vor fi intrat în patrimoniul acestora „cu acte în regulă”, se va majora capitalul social în favoarea statului cu contravaloarea acestora, urmând ca acționarul majoritar privat să aibă dreptul de preempțiune la achiziționarea pachetului de acțiuni rezultat. Important de menționat este că, la momentul semnării contractelor de privatizare – acum 15-25 de ani, valoarea acelor terenuri era una modică.
Contextul. Titlurile de proprietate s-au obținut cu întârziere, majorarea capitalului social a fost amânată și în prezent aceste situații trebuie clarificate pentru binele ambelor părți – Stat și Privați. Trecerea timpului a complicat și mai mult situația, astăzi o soluție unitară nu mai poate rezolva toate cazurile restante. Este nevoie de o analiză personalizată fiecărui contract/caz pentru asigurarea unei „intrări în legalitate”.
Datele Problemei
1. Evoluția pieței imobiliare
Prețurile terenurilor avute în vedere ca Anexă la Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului se calculau pe baza HG 834/1991. Așa cum menționam și mai sus, valorile astfel rezultate erau modice la momentul semnării contractului de privatizare. În 2010 această hotărâre a fost abrogată, însă a rămas valabilă obligativitatea de majorare a capitalului social în favoarea statului.
Începând cu 2002, piața imobiliară din întreaga țară a crescut major, ceea ce a transformat aceste terenuri din simple formalități în adevărate mize economice pentru ambele părți (stat și privați). Ceea ce la momentul privatizării era nesemnificativ, astăzi poate răsturna majoritatea acționaratului unei companii.
2. Schimbările datelor inițiale
La acel moment, ambele părți considerau operațiunea transferului terenurilor ca fiind, în majoritatea cazurilor, una de regularizare. Altfel spus, aceasta era soluția pentru lipsa titlurilor de proprietate, problemă imputabilă exclusiv statului, soluție pe care cumpărătorii privați au avut înțelegerea și deschiderea de a o accepta prin acest mecanism.
Anii au trecut, legile și instituțiile care gestionau aceste participații ale statului s-au schimbat. Odată cu ele, și oamenii care le conduc și mentalitățile lor cu privire la soluția „corectă” pentru transferul acestor terenuri. Pe lângă necunoașterea istoricului, se adaugă și temerile celor care și-ar asuma finalizarea acestor operațiuni cu privire la eventuale acuzații de prejudiciere a statului.
Așa cum spuneam, din situația inițială, astăzi mai este valabilă exclusiv mențiunea contractuală care prevede majorarea capitalului social în favoarea statului. Dacă adăugăm nevoia acută de alimentare a bugetului, crește probabilitatea ca statul să fie motivat în accelerarea procesului de vânzare a pachetulelor de acțiuni aferente acestor terenuri. Până la urmă și privații își doresc clarificarea situației. Însă majorarea capitalului social trebuie făcută în mod just, apărând drepturile și interesele ambelor părți.
3. Procedura justă de majorare a capitalului social
Valoarea pachetului de acțiuni care revine statului trebuie să fie egală cu valoarea terenului. Acesta a fost și rămâne spiritul și litera contractelor de privatizare. Problema apare la felul în care transpunem această valoare în majorarea capitalului social.
În cele mai multe cazuri, capitalul social trebuie majorat doar cu suma aferentă numărului acțiuni noi obținute înmulțit cu valoarea nominală a acestora, iar diferența o reprezintă prima de emisiune. Un calcul diferit ar genera nedreptăți flagrante, încălcând termenii contractului și deschizând posibilitatea unor naționalizări ale companiilor privatizate acum 15-25 de ani.
Ipoteza de Lucru (valori valabile la data majorării)
- Capitalul social = 100 lei / 100 acțiuni = 1 leu (valoare nominală acțiune)
- Capitaluri proprii* = 1000 lei / 100 acțiuni = 10 lei (valoarea de piață a acțiunii)
- Valoarea de piață a terenului = 200 lei
*Capitalurile proprii includ profiturile la zi și diferențele obținute din reevaluarea activelor la valoarea justă a acestora
Scenariu Nr. 1 (varianta INJUSTĂ de majorare a capitalului social):
- Teren = 200 lei / 1 leu = 200 de acțiuni
- Compania = 300 acțiuni (100 existente ale proprietarului privat + 200 noi ale statului)
- Statul = 200/300 adica 66,6% din capitalul social, deci va redeveni acționar majoritar.
- Valorificarea pachetului de acțiuni (stat) = 200 acțiuni x 10 lei = 2000 lei (de 10 ori valoarea terenului)
Scenariu Nr. 2 (varianta JUSTĂ de majorare a capitalului social):
- Teren = 200 lei / 10 lei = 20 de acțiuni
- Compania = 120 acțiuni (100 ale proprietarului privat + 20 ale statului)
- Statul = 20/120 adica 16,6% din capitalul social, deci va deveni acționar minoritar
- Valorificarea pachetului de acțiuni (stat) = 20 acțiuni x 10 lei = 200 lei (exact valoarea terenului)
Pe lângă absurditatea situației din Scenariul Nr. 1, care poate conduce la naționalizări de companii privatizate în urmă cu 15-25 de ani, se mai pune și problema justeții încasării de către stat a unor sume suplimentare, cu atât mai mult cu cât, de multe ori, la data privatizării s-a ținut seama practic de contravaloarea terenurilor când s-a stabilit prețul acțiunilor, mai ales când acest preț s-a bazat pe discounted cash flow.
Altfel spus, mulți dintre privații aflați acum în această situație, au plătit deja la momentul achiziției inițiale aportul valorii terenului la valoarea afacerii achiziționate, asumându-și această operațiune viitoare ca fiind o simplă formalitate de transfer al unui teren, a cărui valoare era modică, deci impactul operațiunii asupra afacerii/acționaratului fiind tot unul modic.
Timpul a trecut, problemele au rămas nerezolvate, s-au schimbat mentalități, legi și instituții (condițiile operațiunii), nu s-au adaptat tehnicile de majorare a capitalului social la realitățile deja existente, astfel încât astăzi ajungem la situații care frizează bunul simț și logica economică.
Autor
Adrian Vascu
Senior Partner Veridio