Analiza Veridio: Efectele negative ale legiferării fără consultare

 

Relația dintre autoritățile statului și cetățeni sau companii – plătitorii de taxe și impozite care produc valoare și alimentează bugetul de stat – ar trebuie să fie în spiritul conceptului de „public servant”. Însă funcționarul public din România încă suferă de mentalități depășite. Nu este cazul tuturor, dar sunt suficienți încât să genereze continuu noi blocaje și probleme în România.

Predictibilitatea legislativă și fiscală nu este un moft, ci este o cerință obligatorie pentru a putea crea și dezvolta companii profitabile care pot fi angajatori de încredere pentru români și contributori pozitivi la PIB-ul României.

Anul trecut Codul Fiscal a suferit 285 de modificări în doar 249 zile lucrătoare. Departe de a fi normal sau de înțeles, este o practică falimentară pentru români și România.

 

Administrarea unei țări prin intervenții ex abrupto

 

Un astfel de exemplu este OUG 114 , adoptată pe 21.12.2018, publicată sâmbăta după-amiază în Monitorul Oficial și producând efecte imediate începând cu 01.01.2019, denumită propagandistic „ordonanța lăcomiei”, însă dovedită ca fiind doar ordonanța modificărilor pripite, căci a reușit să încurce mai multe sectoare dintr-o singură lovitură. Ca de fiecare dată, nu au inclus și normele metodologice, lăsând industrii întregi să se presupună ce se va întâmpla cu afacerile, angajații și clienții lor începând cu anul 2019.

De exemplu, în cazul constucțiilor, statul a decis să favorizeze majorarea salariilor lunare brute la nivelul cuprins între 3000 și 30.000 de lei prin deduceri fiscale valabile până în decembrie 2028 (inclusiv), scopul declarat al acestei măsuri fiind creșterea salariului minim din construcții de la 2080 lei (cel general valabil) până la minim 3000 lei.

Mai exact, beneficiile fiscale oferite sunt: scutirea de la plata impozitului pe venit de 10%, scutirea de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate (20%), reducerea cu 3,75 pp a contribuțiilor la asigurările sociale de pensii (de la 25% la 21,5%) și reducerea cu 1,91 pp a contribuției angajatorului (de la 2,25% la 0,3375%).

Astfel, pentru un salariu brut de 3000 lei, salariul net cuvenit angajatului va fi 2362 lei, iar costul angajatorului total va fi de 3010 lei.

 

 

Prin neglijență, un beneficiu transformat într-o problemă majoră

 

Unde apare problema? Prevederea spune așa: orice companie care realizează 80% din cifra de afaceri din construcții și mărește salariile minime până la cel puțin 3000 de lei primește în schimb ajutor de la la stat prin scutiri fiscale.

Art. 66 Lit. b) și16 c).: „Angajatorii realizează cifră de afaceri din activităţile menţionate la lit. a) în limita a cel puţin 80% din cifra de afaceri totală, calculată cumulat de la începutul anului, inclusiv luna în care aplică scutirea. Veniturile brute lunare din salarii şi asimilate salariilor prevăzute la art. 76 alin. (1)-(3), realizate de persoanele fizice pentru care se aplică scutirea, sunt cuprinse între 3.000 şi 30.000 lei lunar inclusiv şi sunt realizate în baza contractului individual de muncă.”

Iată lista codurilor CAEN care se califică acestor scutiri fiscale:

• activitatea de construcţii definită la codul CAEN 41.42.43 – secţiunea F – Construcţii;
• domeniile de producere a materialelor de construcţii, definite de următoarele coduri CAEN:
• 2312 – Prelucrarea şi fasonarea sticlei plate;
• 2331 – Fabricarea plăcilor şi dalelor din ceramic;
• 2332 – Fabricarea cărămizilor, ţiglelor şi altor produse pentru construcţii din argilă arsă;
• 2361 – Fabricarea produselor din beton pentru construcţii;
• 2362 – Fabricarea produselor din ipsos pentru construcţii;
• 2363 – Fabricarea betonului;
• 2364 – Fabricarea mortarului;
• 2369 – Fabricarea altor articole din beton, ciment şi ipsos;
• 2370 – Tăierea, fasonarea şi finisarea pietrei;
• 2223 – Fabricarea articolelor din material plastic pentru construcţii;
• 1623 – Fabricarea altor elemente de dulgherie şi tâmplărie pentru construcţii;
• 2512 – Fabricarea de uşi şi ferestre din metal;
• 2511 – Fabricarea de construcţii metalice şi părţi componente ale structurilor metalice;
• 0811 – Extracţia pietrei ornamentale şi a pietrei pentru construcţii, extracţia pietrei calcaroase, ghipsului, cretei şi a ardeziei;
• 0812 – Extracţia pietrişului şi nisipului;
• 711 – Activităţi de arhitectură, inginerie şi servicii de consultanţă tehnică;

 

Realitățile ignorate de lege

 

Doar că sunt firme care, deși s-au înscris cu mai multe coduri CAEN specifice construcțiilor, nu construiesc niciun stâlp, niciun perete, nu au firme de ciment. Cum sunt, de exemplu, firmele care au venituri doar din închirierea birourilor. Aceste firme au dat mai mulți bani oamenilor cu care lucrează, dar nu beneficiază de deducerea fiscală promisă de stat.

Greu este și pentru cele care nu ajung lună de lună la 80% cifră de afaceri doar din construcții. Adică nu beneficiază în fiecare lună de aceste deduceri fiscale deși evident că nu pot modifica lunar salariile în funcție de acestea.

Deși vorbim despre un sector cu activitate sezonieră, nu s-au prevăzut soluții pentru lunile în care compania nu facturează pe niciunul dintre codurile CAEN care se califică la scutirile fiscale, angajații fiind folosiți pentru alte tipuri de activități comerciale. Nici nu s-au precizat opțiunile pentru salarizarea ocazional inferioară sau superioară intervalului de 3000 – 30.000 de lei (concediu fără plată, ore suplimentare etc.).

În prezent sunt firme care susțin că bugetul lor pentru salarii a crescut cu până la 50% după ce salariul minim în cazul lor nu a mai fost de 2080 de lei, ci de 3000 de lei. O primă soluție la îndemâna celor care, deși plătesc salarii mai mari, nu pot cere deloc scutiri fiscale, ar fi să modifice actul constitutiv și să ceară eliminarea codurilor CAEN care le califică la prevederile OUG 114.

În discuțiile purtate ulterior adoptării ordonanței lăcomiei ministerul finanțelor a aflat și a recunoscut că i-au scăpat „detaliile” printre degete, însă clarificările întârzie să apară.

 

Normalitatea colaborării dintre cei care fac legile și cei care le suportă consecințele

 

În domeniul reglementării, executivul și legislativul ar trebui să fie într-o permanentă comunicare și colaborare cu cei care suportă impactul legilor date, să acorde suficient timp societății să reacționeaze la ele, să ofere instrumente moderne și eficiente de transmitere a opiniilor, să țină cont de  argumentele celor care se confruntă cu aceste probleme zilnic și le stăpânesc mult mai bine ca oricare dintre funcționarii publici care nu au contact direct cu situațiile vizate.

Abia după ce toate elementele sunt puse la punct, să propună în Parlament textul legii spre adoptare care să aducă beneficii societății, să îmbunătățească sistemele existente, să producă plusvaloare în economie, sănătate, educație și infrastructură.

Dacă Parlamentul și Guvernul ar respecta aceste reguli de bun simț, nu am mai avea legi schimbate peste noapte, texte contradictorii cu altele mai vechi și uitate, prevederi depășite care nu mai corespund prezentului, reguli care sfidează realitatea sau lipsa precizărilor necesare respectării legii (respectiv, normele metodologice).

Este timpul să dezvoltăm un nou tip de relația între stat, cetățeni și companii, o relație bazată pe dialog, colaborare, înțelegere și respect reciproc în care noi toți jucăm în aceeași echipă care vrea să vadă România câștigătoare – sănătoasă, educată, dezvoltată și prosperă.

 

Autor

Adrian Vascu

Senior Partner Veridio