În ultimii 30 de ani companiile românești au fost acuzate de nenumărate ori că nu cresc salariile suficient pentru un trai decent, că scumpesc excesiv produsele și serviciile, că nu sunt suficient de competitive, și lista continuă.
Cu siguranță sunt și astfel de companii, însă pentru majoritatea realitatea este că mediul de afaceri din România le-a obligat la o evoluție limitată de nenumărate compromisuri pentru simpla supraviețuire. În medie, o companie înfiinţată în România reuşeşte să supravieţuiască 7 ani.
Un studiu BNR din 2016 arăta că 95% din microîntreprinderile românești nu reușesc să crească suficient pentru a depăși acest stadiu, doar 0,5% dintre ele ajung la nivelul unei afaceri mijlocii. Și micile afaceri bat pasul pe loc în proporție de 60%, iar 35% revin la stadiul de microîntreprindere – o evoluție similară au și afacerile de talie mijlocie.
În ciuda tuturor piedicilor, trendul este crescător. În 1994 corporaţiile aveau o pondere de 83% în mediul de afaceri, iar IMM-urile doar 17%. 20 de ani mai târziu raportul s-a inversat, activele micilor firme ajungând la 58% din total.
Concurența Nedreaptă din Piața Muncii
Nu doar că am pierdut 4 milioane de români care au plecat în alte țări din cauza politicilor incompetente, nu doar că sistemul de educație nu este aliniat la realitățile economice din 2019, nu doar că impozitarea companiilor este într-o continuă schimbare și creștere, însă companiile românești se confruntă în ultimii ani și cu o concurență agresivă și nedreaptă din partea statului pe forța de muncă activă (oricum insuficientă).
Potrivit unui studiu ING Bank din 2019, salariile bugetarilor erau cu 26% mai mari comparativ cu anul precedent, în timp ce salariile privaților crescuseră cu doar 15,8%, rezultând per total o creștere anuală de 18,2%.
Analizând evoluția salarizării din administrația publică cu cea din sectorul privat, observăm diferența șocantă la nivelul salariilor medii pentru cele două categorii: 4.609 lei pentru administraţie faţă de 2.759 lei pentru privaţi, la o medie naţională de 2.936 lei.
Faptul că unii bugetari au salarii majorate nu este în sine ceva de condamnat, însă nu trebuie să uităm cum am ajuns în această situație. Majorările succesive din acești ani n-au avut o bază economică, nici criterii de performanță, nici obiective de eficientizare și creștere a valorii generate. Totul a fost făcut prin puterea pixului politicienilor și din iresponsabilitate pentru sustenabilitatea bugetului de stat sau celor locale.
Iar ironia sorții este că această creștere din pix a salariilor bugetarilor a măcinat prin inflație și veniturile mai mici ale conaționalilor din segmentul privat, puterea de cumpărare a tuturor românilor fiind afectată de aceste decizii politice.
Creșterea Salariilor în Privat
Antreprenorii români sunt de multe ori blamați pentru că nu cresc salariile, însă nimeni nu se întreabă cum ar putea face asta în condițiile creșterii de impozite, lipsei investițiilor, dar și în prezența unui rating de țară care ține capitalul străin în afara granițelor, unei puteri de cumpărare locale scăzute și lipsei de acces la instrumente de finanțare adecvate (un alt domeniu în care statul este principalul concurent).
Competitivitatea companiilor românești în țară și pe piața UE presupune claritate și stabilitate legislativă, simplificare și predictibilitate fiscală, debirocratizare masivă, infrastructură comparativă UE, educație aliniată cerințelor pieței din 2019 și servicii de sănătate performante. În lipsa acestora, putem vorbi doar despre supraviețuire și câțiva unicorni care reușesc să se impună pe piețele internaționale care le oferă toate aceste ingrediente.
Exemplu Calcul Creștere Salarizare
O firmă de contabilitate alocă salariilor cam 50% din cifra de afaceri, țintind o marjă de profit de 15%. Nivelul mediu de salarizare din domeniu se situează undeva la 2500 lei. Pe o poziție similară la stat, nivelul de salarizare ajunge și la 4000 de lei lunar.
Situația Inițială
- Încasări firmă de contabilitate = 100.000 lei/lună
- 50% salarizare = 50.000 lei (cca 10 angajați)
- 35% alte costuri = 35.000 lei
- 15% profit = 15.000 lei
Pentru a păstra salariații, firma de contabilitate ar trebui să crească salariile cu 60%. Însă păstrând încasările curente, firma va înregistra pierderi lunare de 15.000 lei. Există două opțiuni: a). concedierea a minim 3 salariați cu păstrarea nivelului de muncă (și zero profit) sau b). falimentul și pierderea tuturor locurilor de muncă.
Scenariu 1 – Pierdere
- Creștere salarizare cu 60% + Încasări 100.000 lei/lună
- 80% salarizare = 80.000 lei
- Alte costuri = 35.000 lei
- Pierdere = – 15.000 lei
Concluzie: nu doar că nu mai are profit, dar înregistrează pierderi de 15.000 lei – care echivalează cu concedierea a cel puțin 3 angajați cu păstrarea volumului de muncă (mai multă muncă pentru mai puțini angajați)
Scenariu 1 – Concediere
- Creștere salarizare cu 60% + Încasări 100.000 lei/lună
- 80% salarizare = 80.000 lei
- Concediere 3 angajați = economisire 20.700 lei (buget salarizare final = 59.300 lei)
- Alte costuri = 35.000 lei
- Profit = 5700 lei (pierderea a 2/3 din profit + supraîncărcarea angajaților păstrați)
A doua soluție este creșterea prețurilor, însă cu pierderea de clienți. În același timp, din motive similare, restul costurilor vor urca și ele. Deci, chiar și cu o creștere a tarifelor de 60% și o retenție a clienților de 70%, firma are toate șansele să iasă tot pe pierdere.
Scenariu 2 – Profit scăzut sau chiar pierdere (cifre rotunjite)
- Creștere salarizare cu 60% + Încasări = 130.000 lei/lună
- Creștere tarife cu 60% = 160.000 lei
- Pierdere clienți 30% = – 30.000 lei
- Încasări lunare = 130.000 lei
- 62% salarizare = 80.000 lei
- 30 % alte costuri = 40.000 lei (doar +15%)
- 8% profit = 10.000 lei
Însă dacă și costurile administrative cresc tot cu 60%, atunci:
- Alte costuri = 56.000 lei
- Pierdere = – 6000 lei / lună
Deci soluția ar fi:
- Concedierea a 3/10 salariați = economisire 20.700 lei (buget final salarizare = 59.300 lei)
- Reglare Costuri: 20.700 – 6.000 = 14.700 lei (profit)
- Profit = cca 10% din cifra de afaceri (pierdere a 1/3 din marja de profit)
Iar clienții companiei de contabilitate trec prin aceeași situație internă, căutând surse de scădere a costurilor. Prin urmare ipoteza de a pierde doar 30% din clienți la o creștere a prețurilor de 60% este nerealistă.
Scenariu 3 – Cel mai probabil:
- Creștere salarizare cu 60% + Reducerea Încasărilor cu 20% = 80.000 lei/lună
- Creștere tarife cu 60% = 160.000 lei
- Pierdere clienți 50% = – 80.000 lei
- Încasări lunare = 80.000 lei
- +60% salarizare = 80.000 lei
- Concediere 5/10 angajați = economisire 34.500 lei (buget final salarizare = 45.500 lei)
- Redimensionare afacere => alte costuri = 28.000 lei (35% din cifra de afaceri)
- Profit = 6500 lei = 8% marjă de profit (pierdere a cca 2/3 din marja de profit sau concedierea a 6/10 angajați cu păstrarea marjei de profit, dar supraîncărcarea angajaților păstrați)
Ne reîntoarcem la statistica BNR din 2016: 95% din microîntreprinderile românești nu reușesc să crească suficient pentru a depăși acest stadiu, iar 35% dintre companiile mici revin la stadiul de microîntreprindere. În medie, o companie înfiinţată în România reuşeşte să supravieţuiască 7 ani.
În timp ce noile impozite întotdeauna sunt justificate printr-un discurs împotriva corporațiilor și marilor bogați, realitatea este că tocmai capitalul românesc are de pierdut – respectiv IMM-urile și clasa mijlocie.
Acum poate ne este tuturor mai clară cauzalitatea acestor situații și penuria antreprenorilor români care reușesc performanțe precum Dedeman sau Bitdefender.
Calitatea unei economii se măsoară în mobilitatea financiară a companiilor și indivizilor. Cu alte cuvinte, cât de favorabil este mediul pentru ca oamenii să depășească statutul socio-economic în care s-au născut, iar companiile să crească de la microîntreprinderi la afaceri mici, medii și mari. În această mobilitate financiară are loc crearea de plusvaloare care dă și valoarea unei monede – adică ne asigurăm o putere de cumpărare sănătoasă pentru noi toți.
Autor
Adrian Vascu
Senior Partner Veridio